Ce este scorul APGAR și de ce primesc bebelușii o notă la naștere?

27 septembrie 2021

Scorul APGAR este o evaluare a nou-născutului – una care nu prezice totuşi nimic despre evoluţia copilului, potenţialul său intelectual sau alte detalii de acest fel. Evaluarea urmărește aspectul semnelor vitale la un minut după naștere și se repetă, ulterior, la o distanţă 10 de minute. Foarte rar, atunci când există temeri în legătură cu starea bebelușului și primele două teste au avut un scor slab, se poate repetă pentru a treia oară, la 20 minute după naștere. Scorul APGAR are ca principal scop stabilirea modului în care se adaptează copilul la viața extrauterină după viața intrauterină. În plus, evaluează în ce măsură a depășit cu bine momentele și eventualele traume din cursul traversării canalului de naștere.

Scorul APGAR a fost stabilit în 1952 de medicul obstetretician Virginia Apgar și este, în prezent, un instrument standard pentru evaluarea nou-născuților, determinând rapid orice nevoie suplimentară a acestuia. În oferirea rezultatului, se utilizează cinci elemente fiziologice, menite să indice starea bebelușului, și fiecare dintre acești factori este notat pe o scală de la 0 la 2, nota 2 fiind cea maximă. Cele cinci note ale evaluarii se însumează. Rezultatul final poate fi de la 0 la 10. Medicul evaluează activitatea și tonicitatea musculaturii, pulsul, mimica și răspunsurile reflexe, dar şi aspectul general, cu referire principală la culoarea pielii și ritmul respirațiilor. Un copil care obţine minim nota 7 la un minut după naștere este considerat un copil cu o sănătate bună, per ansamblu.

Cu toate acestea, un scor mai mic nu evidenţiază neapărat faptul că bebelușul are probleme, ci doar că a avut o trecere mai dificilă prin canalul de naștere. Rezultatul acesta presupune ca nou-născutul să primească oxigen şi un masaj energic, care să-l stimuleze. În plus, se vor urmări stimularea activității cadiovasculare și intensificarea ritmului repirațiilor.

La cea de-a doua evaluare, scorul se recalculează și, de cele mai multe ori, nota crește cu 2-3 unități. Dacă nu se întâmplă asta, copilul este monitorizat și ajutat cât mai bine cu putinţă, pentru a depăși dificultățile și șocul venirii pe lume. Uneori, unora dintre nou-născuți le trebuie puțin mai mult timp pentru a se adapta vieții extrauterine, iar acest lucru este complet normal. Majoritatea celor cu un scor APGAR mai mic de șapte vor fi copii perfect normali.

 

Ce semnifică un scor APGAR final mic

Conform părerilor specialiştilor în domeniu, scorul APGAR final cu o valoare redusă (note între 0 şi 3), chiar și după oferirea ajutorului în primele 20 de minute după naștere, indică faptul că există risc ridicat de morbiditate (boală) și mortalitatea (deces). La copiii născuți la termen, pe cale naturală, un scor mai mic de 3 este un indicator pentru diverse probleme neurologice.

 

Poate indica scorul APGAR viitoare probleme de sănătate?

Unii medici răspund la această întrebare cu da, alții însă cu nu. Statistic vorbind, cei mai mulți dintre copiii cu un scor APGAR mic în primul minut recuperează rapid în primele 20 de minute. Astfel, riscul unor probleme de dezvoltare ulterioară este minim.

Scorurile mici în primele 20 de minute de viață pot indica și deseori sunt asociate cu probleme neurologice, cel mai des cu diferite forme de paralizie cerebrală. Cu toate acestea, indicatorul nu este conceput pentru a da informații despre sănătatea pe termen lung a copilului. Un diagnostic corect se poate pune doar pe baza unor investigații suplimentare. Scorul APGAR nu este un mod complex şi concret de diagnosticare, ci doar o evaluare.

 

Criteriile care stau la baza unui scor APGAR

A – vine de la activitatea muşchilor sau tonusul muscular

0 puncte se oferă atunci când copilul prezintă un tonus moale;

1 punct se oferă în situaţia în care membrele sale sunt flexate, îndoite;

2 puncte se oferă atunci când mişcarea bebeluşului este una normală şi activă.

 

P – vine de la puls sau ritm cardiac

0 puncte se oferă atunci când pulsul bebeluşului este complet absent;

1 punct se oferă în situaţia în care inima celui mic înregistrează mai puţin de 100 de bătăi pe minut;

2 puncte se oferă atunci când inima celui mic înregistrează mai mult de 100 de bătăi pe minut.

 

G – vine de la grimasă (răspunsul la diverşi stimuli, cum ar fi aspirarea nasului)

0 puncte se oferă atunci când grimasa este total absentă;

1 punct se oferă în cazul în care se constată mişcarea facială a celui mic;

2 puncte se oferă în momentul în care bebeluşului tuşeşte sau strănută, plânge sau îşi retrage picioruşului odată cu activitatea de stimulare.

 

A – vine de la aspect (culoare)

0 puncte se oferă atunci când bebeluşului este albăstrui, gri-albăstrui sau palid pe toată suprafaţa pielii;

1 punct se oferă în situaţia în care corpul său este roz, însă extremităţile îi sunt de o nuanţă albăstruie;

2 puncte se oferă doar atunci când corpul celui mic este roz complet.

 

R – vine de la respiraţie

0 puncte se dau atunci când respiraţia acestuia este total absentă;

1 punct se oferă în momentul în care respiraţia nou-născutului este neregulată, iar plânsul îi este slab;

2 puncte se oferă doar atunci când respiraţia îi este bună, iar plânsul îi este puternic.

 

Testul APGAR este efectuat fie de un medic, fie de moaşă ori de asistentă. Majoritatea situaţiilor în care se constată un scor Apgar mic au următoarele cauze:

  • naşterea dificilă;
  • cezariana;
  • prezenţa lichidului în caile respiratorii ale copilului;
  • anormalităţile genitale;
  • diversele infecţii ale mamei din timpul sarcinii;
  • anumite medicamente consumate de mamă în timpul sarcinii;
  • naşterea prematură;
  • hipoxia (aportul insuficient de oxigen);
  • hipovolemia (micşorarea volumului sanguin).

 

Limitările scorului APGAR

Scorul Apgar, care exprimă starea fiziologica a copilului, are un interval limitat de aplicare şi include, adesea, componente subiective. În plus, perturbările biochimice trebuie să fie semnificative înainte să se ofere un verdict îngrijorător pentru părinţi. Elementele scorului depind, în mare parte, de maturitatea fiziologica a bebeluşului, iar copilul sănătos, fără semne de asfixie (imposibilitatea de a respira) poate primi un scor mic numai ca urmare a insuficientei sale dezvoltări.

Aşadar, părinţii nu trebuie să se îngrijoreze numaidecât atunci când descoperă că rezultatele scorului nu au fost cele aşteptate, întrucât acest scor nu a fost conceput să prezică sănătatea pe termen lung a copilului, comportamentul, statusul intelectual sau personalitatea acestuia.

Citește alte articole

Acest site folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența dvs. de navigare.
Puteți parcurge aici Politica privind fișierele Cookie.