Scarlatina este o boală infecto-contagioasă a copilăriei și are o recurență crescută la copiii sub vârsta de 10 ani. Este declanșată de o toxină generată de streptococii beta-hemolitici de grup A. Transmiterea se realizează pe cale respiratorie, prin tuse, strănut, râs, vorbit, de la bolnavii cu scarlatină, cu angină streptococică sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic de grup A, la nivelul orofaringelui.
Simptome
În ceea ce privește simptomele, în fază incipientă, această boală se remarcă prin stări febrile puternice, enantem (erupție care apare pe mucoasele nazale) și erupție tegumentară maculo-papuloasă, urmată de descuamare tegumentară.
Alte simptome ale scarlatinei la copii și adulți sunt:
- Limbă zmeurie (apare ca urmare a descuamării straturilor superficiale ale mucoasei linguale);
- Febră mare, însoțită adesea de frisoane;
- Gât roșu și dureros;
- Dificultăți la înghițire;
- Ganglioni limfatici măriți, sensibili la atingere;
- Greață;
- Vărsături;
- Dureri de cap, abdominale sau musculare.
Dacă, în trecut, scarlatina era considerată o boală gravă a copilăriei, în prezent, este ceva mai ușor de tratat. Chiar și în aceste condiții, toate cazurile sunt supravegheate la nivel național și trebuie raportate, în mod obligatoriu, de către furnizorii de servicii medicale. Potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, dacă apar cel puțin 3 cazuri (confirmate/ probabile) de scarlatină într-o colectivitate (școală, grădiniță etc.) la distanță de maximum 10 zile unul față de celălalt și cu legătură epidemiologică între ele, se ia în considerare instalarea unui focar.
Manifestare
În general, perioada de incubație, adică intervalul de timp dintre contractarea infecției și apariția primelor simptome, poate varia între 2 și 4 zile. Este important de reținut faptul că o persoană infectată poate transmite această boală chiar și cu până la 6 zile înainte de apariția primelor simptome. După începerea tratamentului, pacientul continuă să fie contagios, timp de 24 de ore de la administrarea primei doze. În lipsa tratamentului, perioada de contagiozitate se prelungește până la 2 sau 3 săptămâni de la instalarea primelor simptome.
Factori de risc
Chiar dacă oricine poate face scarlatină, cele mai multe cazuri apar în rândul copiilor, în special a celor cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani. Din rândul adulților, cei mai expuși riscului de a se îmbolnăvi sunt cei care au copii de vârstă școlară sau care se află adesea în contact cu aceștia. Ca toate bolile contagioase, scarlatina tinde să se răspândească mai repede în colectivități. De aceea, elevii și preșcolarii sunt cei mai afectați. Totodată, o persoană infectată poate transmite boala și membrilor familiei sale, precum și celor cu care a intrat în contact direct.
Tratament
Fiind vorba de o infecție bacteriană, tratamentul constă în antibiotice, de obicei penicilină. În cazul în care copilul este alergic la penicilină, medicul va prescrie un alt antibiotic.
Boala este autolimintantă – infecția poate trece după 1-2 săptămâni, chiar și fără tratament. Totuși, antibioticele limitează transmiterea bolii altor persoane (după maximum 48 de ore, pacientul nu mai este contagios, prevenindu-se totodată complicațiile. De aceea, este important să se respecte durata completă a tratamentului prescris de medic, chiar dacă simptomele se ameliorează complet. În plus, antibioticele scurtează durata simptomelor la copiii mici, având însă efecte modeste în cazul adolescenților și adulților.
Cazurile de scarlatină se izolează la domiciliu minimum 7 – 10 zile. Copilul se poate reîntoarce în colectivitate după finalizarea tratamentului.
Prevenție
Nu există un vaccin care să prevină scarlatina. Cea mai bună strategie de prevenție a acestei afecțiuni constă în respectarea măsurilor universale de precauție împotriva infecțiilor:
- Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun;
- Evitarea folosirii acelorași tacâmuri, chiar și între membrii familiei;
- Evitarea contactului cu persoanele deja contaminate;
- Hidratarea corespunzătoare.
