Toxoplasmoza este o afecţiune ce poate surveni în urma infestării cu un parazit din genul Toxoplasma, numit Toxoplasma Gondii. Rata infectării este mult mai crescută în regiunile ce prezintă un climat cald şi umed, la o altitudine joasă, întrucât ouăle acestui parazit supravieţuiesc mai bine în aceste medii înconjurătoare.
Parazitul poate supravieţui o perioadă lungă de timp în corpurile gazdelor, uneori persistând chiar pe tot parcursul vieţii acestora. Totuşi, dintre persoanele care se confruntă cu acest parazit, foarte puţini ajung să dezvolte şi boala, datorită sistemului imunitar, care nu va permite apariţia acestei afecţiuni.
În general, cei care prezintă riscul de a suferi de toxoplasmoză sunt femeile gravide şi indivizii cu un sistem imunitar deficitar, precum persoanele afectate de HIV/SIDA.
Se disting 5 forme de toxoplasmoză:
- Toxoplasmoză la femeile însărcinate;
- Congenitală;
- Oculară;
- Dobândită de un pacient imunosupresat;
- Reactivată sau dobândită de un pacient imunodeprimat
Modul de transmitere
Transmiterea acestui parazit se face relativ simplu, în special prin consumul de carne insuficient preparată termic sau prin contactul direct cu excrementele unei pisici contaminate, ori, în caz contrar, pe cale verticală, de la mama la făt, pe durata celor 9 luni de sarcină. Un alt tip de contaminare indirectă este reprezentat de consumul de fructe şi legume nespălate sau recoltate dintr-o zonă contaminată. O atenţie deosebită trebuie acordată tacâmurilor de bucătărie, întrucât ele pot transmite parazitul foarte uşor, astfel că spălarea şi dezinfectarea acestora este prioritară.
Principalele simptome
Simptomele diferă de la o persoană la alta şi se manifestă în funcţie de gravitatea situaţiei în cauză ori de istoricul medical al pacientului.
Astfel, simptomele generale cuprind:
- Dureri musculare;
- Cefalee;
- Febră;
- Inflamarea ganglionilor;
- Adenopatii.
În cazul persoanelor imunodeprimate, simptomatologia poate fi mai agresivă, având la bază:
- Sindromul confuzional;
- Cefalee intensă şi persistentă;
- Tulburări de echilibru;
- Convulsii;
- Afecţiuni pulmonare care cedează greu la tratamentul obişnuit.
În ceea ce priveşte femeile însărcinate, riscul de transmitere către făt este de aproximativ 50%, iar dacă infecţia apare în primele luni de sarcină, riscul de naştere prematură va fi de patru ori mai mare faţă de media raportată. Mai mult, afectarea copilului în primul trimestru de sarcină poate avea repercursiuni la nivel ocular, dar şi asupra sistemului nervos, putând duce la instalarea retardului mental şi a epilepsiei.
Problema care se pune este dacă femeile însărcinate mai au voie să ia contact cu pisicile sau trebuie să se ferească de ele, pentru a nu fi expuse riscului. Răspunsul constă în afirmaţia conform căreia, dacă pisica este îngrijită corespunzător, în mod regulat, nu este necesar să se renunţe la ea, însă cu menţiunea că trebuie să se ţină cont de următoarele:
- Să nu se doarmă cu pisica în pat;
- Femeile însărcinate nu au voie să cureţe litiera pisicii, ci doar ceilalţi membri ai familiei;
- Spălarea pisicii impune folosirea unor mănuşi de unică folosinţă;
- Deparatizarea acesteia este absolut obligatorie.
Pentru a preveni toxoplasmoza, trebuie să iei în considerere şi să ţii cont de recomandările de mai jos:
- Spală-te pe mâini după fiecare activitate realizată;
- Nu consuma niciodată carne crudă sau insuficient preparată;
- Spală cu grijă toate fructele şi legume înainte de a le găti;
- Dezinfectează foarte bine tacâmurile de bucătărie înainte de a fi folosite;
- Nu consuma lapte nepasteurizat;
- Evită contactul cu pisicile fără stăpân, iar dacă ţi-ai propus să adopţi una, asigură-te că îi faci deparazitarea la un medic veterinar, înainte de a o aduce în sânul familiei;
- Nu îi oferi pisicii carne crudă, pentru a evita transmiterea parazitului;
- Schimbă aşternuturile cât mai des cu putinţă, astfel încât chisturile excretate să nu devină infecţioase.
Analize necesare pentru diagnosticare
Cea mai uşoară manieră de a determina dacă o persoană este infectată cu Toxoplasma Gondii este determinarea anticorpilor anti toxoplasmă de tip IgG, din sângele pacientului. Un individ care a fost infectat cu acest parazit va avea anticorpii de tip IgG pentru o perioadă lungă de timp, chiar nedefinită. În cazul femeilor gravide, este foarte important să se determine momentul infectării, motiv pentru care anticorpii de tip IgG nu ajută foarte mult.
De aceea, aflarea anticorpilor de tip IgM anti toxoplasmă, care apar după două săptămâni de la momentul în cauză, este o bună alternativă în ceea ce le priveşte. Pentru a afla dacă fătul unei femei însărcinate a fost la rândul său infectat şi prezintă toxoplasmoză congenitală, se poate realiza o tehnică moleculară de diagnostic, care va detecta AND-ul parazitului din lichidul amniotic, lichidul care îl susţine în pântecele mamei.
Cum se tratează toxoplasmoză
În cazul persoanelor care prezintă simptome, tratamentul toxoplasmozei se face cu un medicament antiparazitar, numit pirimetanină, în combinaţie cu un antibiotic numit sulfadiazină. Oamenii sănătoşi, cu un sistem imunitar puternic, nu este necesar să urmeze acest tratament, întrucât boala este autoimună şi va trece de la sine. Această combinaţie este recomandată în special persoanelor care, pe lângă boala menţionată, suferă şi de HIV/SIDA. Mai mult, se recomandă şi consumul unui supliment alimentar pe bază de acid folic, pentru a preveni eventualele reacţii adverse.
Pentru persoanele imunodeprimate care prezinta Toxoplasma Gondii în organism, dar boala toxoplasmoza nu s-a manifestat încă sau este încă în stadiu latent, se prescrie un tratament cu atovaquona, un antibiotic care are rolul de a distruge chisturile de toxoplasmă, ce se formează în organismele purtătorilor.
În ceea ce priveşte femeile însărcinate care suferă de toxoplasmoză, este prioritar să se determine dacă infecţia s-a transmis la copilul încă nenăscut. În cazul în care infecţia nu a ajuns la făt, mama va urma un tratament cu antibiotic, numit spiramicină, care are scopul de împiedica parazitul să ajungă la copil, protejându-l pe cât posibil.
Dacă însă fătul a fost la rândul său contaminat, se va urma tratamentul cu pirimetamină şi sulfadiazină, suplimentat cu acid folic. Această schemă de tratament se poate utiliza însă numai după trimestru, întrucât pirimetamina poate interfera cu dezvoltarea sistemului nervos al fătului.
Toxoplasmoza este o afecţiune care poate fi contactată de orice persoana, de-a lungul vieţii. Deşi poate fi prevenită prin păstrarea igienii şi adoptarea unui stil de viaţă cât mai sănătos şi echilibrat, este important totuşi să se realizeze frecvent analizele necesare, în vederea preîntâmpinării eventualelor complicaţii. Dacă te confrunţi cu această afecţiune, adresează-te unui medic specialist, pentru a urma tratamentul medical adecvat.
