Infecţiile urinare – ce sunt şi cum să te protejezi de acestea

Infecţia urinară este o afecţiune foarte des întâlnită în rândul ambelor sexe, cu o incidenţă mult mai mare însă la femei. Este provocată, de obicei, de diverse bacterii, ce pot avea un impact negativ asupra funcţionării oricărei componente a sistemului urinar. Atunci când agenţii patogeni reuşesc să învingă sistemul natural de apărare al organismului, se înmulţesc şi provoacă infecţii (bacteria Escheria coli fiind, de obicei, principala cauză).

Această infecţie apare iniţial la nivelul uretrei sau al vezicii urinare. Dacă simptomele sunt ignorate sau corpul este foarte slăbit, poate evolua până la afectarea rinichilor, iar odată ajunse acolo, bacteriile vor provoca pielonefrite, adică infecţii ale tractului urinar superior, care se vindecă mult mai greu.

Chiar dacă şi bărbaţii se pot confrunta cu această afecţiune, cel mai des afectate sunt femeile. Potrivit Serviciului Naţional de Sănătate din Marea Britanie, aproximativ jumătate dintre femei vor avea o astfel de problemă, cel puţin o dată în viaţă, în timp ce doar 1 din 2.000 de bărbaţi vor dezvolta boala, anual. Explicaţia este strict legată de anatomia aparatului urinar: în cazul femeilor, uretra este mai mică, fapt ce favorizează apariţia şi înmulţirea bacteriilor. Mai mult, proximitatea anusului de aparatul urinar este încă un motiv pentru care femeile sunt cele vizate, având în vedere faptul că uretra se poate contamina cu microorganismele din zona anală. Deşi infecţiile urinare pot apărea oricând, acestea sunt mai frecvente în sezonul cald, atunci când organismul este deshidratat şi se creează un mediu ideal pentru multiplicarea agenţilor patogeni.

Tipuri de infecţii urinare

Infecţiile tractului urinar pot fi de mai multe feluri, în funcţie de localizarea acestora:

• Cistita – o inflamaţie a vezicii urinare (cea mai răspândită formă de infecţie urinară), cauzată de bacteria de tip E.coli, care migrează din zona anusului; este deoseori însoţită şi de inflamarea uretrei;
• Uretrita – cauzată de bacterii, cum este chlamydia sau gonococul;
• Pielonefrita – o inflamaţie a bazinetului şi a rinichiului, în urma unei infecţii bacteriene, putând fi o complicaţie a unei cistite netratate; în acest caz, bacteriile migrează de la vezica urinară către rinichi;
• Prostatita – prezentă exclusiv la bărbaţi, manifestându-se printr-o inflamaţie a prostatei, cauzată de bacteria E.coli.

Cauzele infecţiilor urinare şi principalii factori de risc

Deşi nu este o boală cu transmitere sexuală, se poate declanşa în urma unui contact sexual neprotejat. De aceea, este foarte importantă spălarea cu grijă a aparatului genital, atât înainte, cât şi după fiecare contact.

Chiar şi anumite metode contraceptive pot creşte riscul infecţiilor urinare, cum este cazul diafragmei, care apasă pe vezica urinară, nepermiţându-i să se golească suficient. Sistemul imunitar slăbit poate contribui la rândul său la declanaşarea acestei afecţiuni, igiena locală fiind extrem de importantă în evitarea unor astfel de probleme. Spălăturile vagine trebuie însă evitate, pentru că vor distruge flora bacteriană şi vor favoriza apariţia infecţiilor.

Lenjeria intimă din materiale sintetice, pantalonii foarte mulaţi sau costumele de baie care se usucă greu se numără şi ele printre cauzele instalării acestei boli, la femei. Mai mult decât atât, este deosebit de important să se spele costumul de baie după fiecare vizită la piscină sau baie în mare, întrucât nisipiul, apa sărata şi clorul favorizează apariţia unor infecţii la nivelul tractului urinar.

Trebuie acordată o mare atenţie şi folosirii toaletelor publice. Bacterii periculoase, precum Streptococcus, Staphylococcus aureus sau E. coli (Escherichia coli) îşi adăpostesc adesea cuibul pe vasele murdare de toaletă.

În afară de cauzele menţionate anterior, şi abuzul de antibiotice, bolile cronice şi alimentaţia necorespunăzătoare pot declanşa, pe termen lung, apariţia unor astfel de infecţii.

În cazul bărbaţilor, cele mai frecvente cauze ale infecţiilor urinare sunt:

• Adenomul de prostată, care împiedică eliminarea completă a urinei;
• Infectarea cu virusul HIV, ce produce dezechilibre la nivelul sistemului imunitar.

Complicaţiile infecţiilor urinare

Atunci când sunt tratate cu seriozitate şi promptitudine, rareori infecţiile urinare pot duce la complicaţii. Este, aşadar, foarte important consultul medical, încă de la apariţia primelor simptome, cum ar fi:

• Urinările dese;
• Eliminarea unei cantităţi mici de urină;
• Usturimea sau durerea la urinare;
• Senzaţia de greutate din partea de jos a abdomenului;
• Eliminarea de urină tulbure, urât mirositoare sau cu sânge;
• Instalarea durerii sub cutia toracică;
• Stările de greaţă sau vărsăturile frecvente;
• Febra şi frisoanele.

Printre cele mai grave complicaţii ale infecţiilor urinare, se numără:

• Sepsisul – atacarea puternică a rinichilor, lucru ce ne poate pune viaţa în pericol, indiferent de vârstă;
• Îngustarea uretrei – în cazul bărbaţilor care suferă de uretrite recurente;
• Naşterea prematură sau la o greutate sub medie a fătului – în cazul femeilor însărcinate;
• Pielonefrita – boala inflamatorie a rinichiului.

Antibioticele reprezintă tratamentul de bază al infecţiilor urinare, prescris de medicul specialist în urma recoltării analizelor şi obţinerii rezultatelor. Durata de timp a acestuia depinde doar de pacient şi de starea lui de sănătate. Pe lângă antibiotice sau antiinflamatoare, se recomandă însă şi un tratament naturist, ca un adjuvant al ameliorării simptomelor, precum:

• Ceaiurile diuretice (cum sunt cele din cozi de cireşe, mătase de porumb, urzică, păpădie, mesteacăn);
• Probioticele;
• Vitamina C;
• Consumul de suplimente alimentare care conțin extract de merișor, extract de strugurii ursului sau albastru de metilen deoarece ajută la eliminarea mai rapidă a bacteriilor.

Cum putem preveni infecţiile urinare

Printre măsurile pe care trebuie să le avem în vedere în ceea ce priveşte prevenirea acestor infecţii deloc plăcute, fac parte:

• Urinarea imediat după contactul sexual;
• Evitarea produselor de îngrijire intimă care pot afecta uretra, cum sunt săpunurile, gelurile de duş parfumate sau pudra de talc;
• Ştergerea din faţă spre spate, după urinare, pentru a împiedica transferul bacteriilor din jurul anusului către vagin şi uretră;
• Evitarea folosirii diafragmei ca principală metodă contraceptivă, întrucât poate facilita apariţia bacteriilor;
• Evitarea spălării lenjeriei intime cu detergenţi sau înălbitori puternici;
• Schimbarea absorbantului cel puţin de două ori pe zi (în perioada menstruaţiei);
• Consumul frecvent de merişoare sub formă de fructe sau ceai, întrucât acestea împiedică ataşarea bacteriilor de pereţii tractului urinar;
• Urinarea cât mai des cu putinţă, ori de câte ori nevoie, fără a se amâna momentul;
• Consumul de cel puţin 6-8 pahare de apă pe zi.

Pentru un organism cât mai sănătos şi puternic, preîntâmpinarea infecţiilor urinare este deosebit de importantă. Totuşi, în condiţiile în care acest lucru nu a fost posibil, vizita la un medic de specialitate este prioritară, pentru administrarea imediată a tratamentului, în vederea evitării complicaţiilor, pe termen lung.