Boala Lyme, cunoscută și sub denumirea de infecția Lyme, este o afecțiune bacteriană transmisă de capușele care conțin bacteria Borrelia burgdorferi. Căpușele sunt creaturi mici, asemănătoare unui păianjen, care se hrănesc cu sângele animalelor, inclusiv al oamenilor. În timpul acestui proces de hrănire, pot transmite agenți patogeni care pot duce la infecții, cum este această boală. În România, cea mai periculoasă specie de căpușe este Ixodes ricinus, cunoscută în mod obișnuit ca şi căpușa de căprioară.
Simptomele tipice includ febră, dureri de cap, oboseală și o leziune cutanată caracteristică, numită eritem migrator.
Aproximativ fiecare a cincea căpușă Ixodes ricinus este infectată. Prin urmare, transmiterea poate să nu aibă loc. În general, pentru a transmite boala Lyme, o căpușă trebuie să fie atașată de pielea unei persoane timp de cel puțin 36 de ore.
Eritemul migrator, despre care vorbeam și mai sus, este definit ca o leziune cutanată care se manifesta inițial ca o maculă sau papulă de culoare roșie și care se extinde în zile-săptămâni, formând o leziune mare, rotundă, deseori cu decolorare centrală, parțială. Leziunea singulară trebuie sa atingă un diametru de minimum 5 centimetri. Leziunile eritematoase apărute la câteva ore după înțepătura căpușei reprezintă reacții de hipersensibilizare şi nu sunt catalogate drept eritem migrator. Erupția apare de obicei în 3 până la 14 zile din momentul infectării.
Diagnosticul este în principal clinic, în special dacă e susținut și de alte elemente, cum ar fi o mușcătură recentă de căpușă sau drumeții în zone endemice. Analizele de laborator sunt utile doar dacă sunt efectuate cu metode validate. Anticorpii specifici anti-Borrelia de tip Ig M și Ig G sunt cele mai folosite teste în diagnosticul bolii Lyme.
Odată intrată în piele la locul de mușcătură, B. Burgdorferi migrează local după 3-30 de zile în jurul locului ales inițial și apoi se răspândește prin limfă și sânge în ganglionii limfatici, respectiv alte organe sau alte locații la nivelul pielii.
Activitățile în aer liber, în zone cu pădure, tufișuri, iarbă înaltă sau multe frunze pot crește riscul de a fi mușcat de căpușe.
Netratată, afecțiunea poate produce o gama variată de semne și simptome, în funcție de stadiul infectiei și se poate răspândi la articulații, inimă și sistemul nervos.
Aceasta are 3 forme/stadii:
- Boala Lyme incipientă, localizată (stadiul I)
- Boala Lyme diseminată (stadiul II)
- Boala Lyme cronică (stadiul III sau tardiv)
Formele inițiale și tardive sunt separate printr-un interval asimptomatic. Manifestările din stadiul I apar la 3-30 de zile (în medie 7-10 zile) de la producerea mușcăturii.
Cum eliminăm o căpușă?
Căpușele trebuie îndepărtate cât mai curând cu putință. Cea mai mare șansa de a extrage din piele căpușă este reprezentată de utilizarea unei pense curbate. Pensa trebuie plasată paralel şi cât mai aproape de piele, pentru a prinde căpușă cât mai ferm. Mai mult, trebuie trasă încet, direct din piele, fără sucituri. Părțile bucale ale căpușei care rămân în piele trebuie extrase cu grijă, deoarece pot determina prelungirea inflamației. Este obligatoriu spălatul mâinilor și locul mușcăturii cu apă și săpun.
Cum să NU eliminăm o căpușă:
- Nu smucim sau răsucim căpușa.
- Nu folosim băuturi spirtoase, vaselină, lac de unghii, ulei sau alcool sau un chibrit aprins.
Cum ne putem proteja de căpușe?
Expunerea la căpușe poate avea loc pe tot parcursul întregului an, dar ele sunt mai active în lunile mai calde (aprilie-septembrie). Astfel, trebuie evitate pe cât posibil zonele împădurite sau perimetrele cu arbuști puternic afectate de căpușe, de primăvara până toamna, purtate haine de culoare deschisă, incluzând bluze cu mânecă lungă și pantaloni lungi, introduși în șosete, examinat corpul în mod regulat pentru a identifica posibile căpușe și utilizate repelente care conțin DEET, picaridină, citriodiol, uleiuri esenţiale de lavanda, lămâiță.
