Endocrinologia este știința care studiază structura și funcția sistemului endocrin – glandele cu secreție endocrină și hormonii produși de aceștia direct în sânge. Împreună cu sistemul nervos, cel endocrin ajută la transmiterea și integrarea informațiilor; dacă sistemul nervos reglează activitățile organismului prin intermediul impulsurilor electrice transmise de către neuroni, acestea fiind rapide și scurte, sistemul endocrin o face mai lent, având însă un răspuns de lungă durată, prin intermediul hormonilor transportate prin sânge, până la nivelul celulelor țintă.
Secreția hormonală este ajustată în permanență în funcție de mediul intern și extern printr-un mecanism complex de feedback. Identificarea acestui mecanism de control și a bioritmurilor endogene a permis structurarea unor protocoale de diagnostic și tratament de exactitate aproape matematică – o particularitate a endocrinologiei. Spre deosebire de feedback, bioritmurile sunt înnăscute, dar se confruntă cu o sincronizare sub influența factorilor de mediu. Ele pot avea o periodicitate de minute-ore (secreția gonadotropinelor hipotalamice), pot fi circadiene (periodicitate de circa 24 de ore – secreția cartizolică, de testosteron) sau repetabile la aproximativ 30 de zile (cum e cazul ovulației).
Glandele endocrine sunt reprezentate de hipotalamus, hipofiza (pituitară), epifiza (glanda pineală), glanda tiroidă, glandele paratiroide, pancreas (componenta endocrină), glandele suprarenale, gonadele (ovarele sau testiculele). Orice afectare glandulară poate determina o disfuncție – o hipofuncție (un deficit hormonal) sau o hiperfunțtie (un exces hormonal).
Glandele suprarenale sunt situate la polul superior al rinichilor, măsoară doar 2-3 centimetri, dar sunt responsabile pentru producția și eliberarea mai multor tipuri de hormoni.
Când glandele suprarenale produc prea puțini hormoni (insuficiență suprarenală) sau prea mulți (hiperfuncția glandelor suprarenale), apar anumite semne de alarmă și se poate ajunge chiar până la afectarea tuturor organelor și sistemelor.
Conform medicilor specialiști, fiecare dintre hormonii produși de glandele suprarenale are rolul său bine stabilit:
- Hormonii mineralocorticoizi, reprezentați prin aldosteron, au rol în retenția hidrosalină și în eliminarea potasiului. Cu ajutorul lor se menține volumul circulant și tensiunea normală și se reglează funcția cardiacă;
- Hormonii glucocorticoizi intervin, în principal, în metabolismul glucidic. Mențin un nivel glicemic normal, crescând rezistența la insulină, stimulând producția de glucoză și împiedicând utilizarea glucozei în periferii. De asemenea, au și un rol antiinflamator, scăzând numărul de limfocite și eozinofile, crescând numărul de leucocite și de trombocite;
- Hormonii sexuali sunt testosteronul, hormonul sexual masculin, și estrogenul, hormonul sexual feminin.
- Adrenalina și noradrenalina sunt hormoni produși de miezul glandelor suprarenale, numit medulla. Aceștia pot crește ritmul cardiac și, în același timp, fluxul de sânge care ajunge la mușchi și la creier. Controlează, de asemenea, vasoconstricția, menținând tensiunea arterială în parametri optimi și crescând-o în situații de stres. Asemenea altor hormoni secretați de glandele suprarenale, adrenalina și noradrenalina sunt eliberate în condiții stresante fizic sau emoțional.
Noțiunea de epuizare a glandelor suprarenale a fost adusă în discuție în anul 1998 de către specialistul în medicină alternativă dr. James Wilson. Acesta era de părere că o serie de semne și simptome pot trăda această epuizare care poate fi cauzată atât de expunerea prelungită la stres, cât și de o serie de afecțiuni care pot suprasolicita organismul (de pildă bronșite, gripe, pneumonii).
Semnele unei asemenea probleme pot fi:
- Oboseala care nu dispare odată cu odihna și somnul;
- Apatia;
- Problemele de concentrare;
- Tulburările de memorie.
Teoria epuizării glandelor suprarenale se bazează pe faptul că sistemul imunitar răspunde la stres prin eliberarea de cortizol și adrenalină prin intermediul glandelor renale. Astfel, apare reacția de tip “luptă sau fugi”, care produce creșterea tensiunii arteriale și mărirea numărului bătăilor inimii. Expunerea prelungită la stres menține așadar un nivel constant mare de cortizol în sânge, iar astfel apare epuizarea glandelor suprarenale. Pentru combaterea acestei probleme de recomandă o dietă sănătoasă, săracă în zaharuri, cofeină, alimente de tip fast-food și alcool.
Spre deosebire de epuizarea suprarenală, insuficiența adrenală este o afecțiune care există și poate fi diagnosticată în urma unor teste și analize. Mai poartă și denumirea de boala Addison și este caracterizată de incapacitatea glandelor suprarenale de a produce hormoni în cantitățile necesare. De cele mai multe ori, boala Addison apare pe fondul unei probleme autoimune, însă poate avea și alte cauze.
Nefiind organe vitale, glandele suprarenale sunt adesea neglijate. Însă ele se află în strânsă legătură cu toate sistemele din organism și dacă se află în dezechilibru pot apărea probleme în tot corpul.
Există o varietate de analize hormonale care investighează funcționarea glandelor suprarenale și trebuie solicitate de medicul endocrinolog, în funcție de problemele suspectate. Tratamentul va fi, potrivit medicului, unul de lungă de durată și va consta într-un adjuvant de substituție cu hormonii care lipsesc (de exemplu, cu cortizon și hidrocortizon).
