Supraponderalitate şi obezitate

Sănătatea ar trebui să fie mereu pe primul plan în vieţile noastre, iar grija pentru menţinerea acesteia să fie o prioritate. Lucrurile însă nu stau chiar aşa, mai ales din cauza stresului, a stilului de viaţă dezechilibrat adoptat de cei mai mulţi dintre noi, dar şi a nevoii permanente de a pune job-ul mai presus de nevoia de a ne alimenta, de a ne relaxa sau de a ieşi în natură.

Dacă până în anul 1980 exista un procent redus de persoane supraponderale şi obeze, treptat, numărul acestora a crescut considerabil. În anul 2014, mai mult de 1,9 milioane de adulţi, cu vârsta de peste 18 ani, au fost declaraţi supraponderali sau obezi. Mai mult, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2016, în România, 57,7% din populaţia adultă este supraponderală şi între 20-29,9% este obeză. La începutul acestui an, s-a constat faptul că aceste cifre au crescut, ajungându-se la un procentaj îngrijorător de 61% în ceea ce priveşte persoanele supraponderale şi 32% în ceea ce priveşte persoanele obeze.

Diferenţele dintre supraponderalitate şi obezitate

Deşi cele două sunt adesea confundate ori luate la comun, supraponderalitatea şi obezitatea diferă din mai multe perspective. Supraponderalitatea este caracterizată de o greutate mai mare decât cea considerată normală pentru o anumită înălţime, vârstă şi sex. Obezitatea este, pe de altă parte, o boală caracterizată de depozitele de grăsime şi un indice de masă corporală mai mare de 30.

Cauzele supraponderalităţii pot fi: un aport caloric mai mare decât are organismul nevoie, precum şi predispoziţia genetică. Atunci când vorbim de obezitate însă, cauzele sunt reprezentate de: consumul excesiv de calorii, consumul frecvent de alimente tip fast-food, depresia, dezechilibrele hormonale, stilul de viaţă sedentar, etc.

Deşi obezitatea este considerată a fi mai gravă ca supraponderalitatea, nici aceasta din urmă nu e de neglijat. Pe lângă faptul că se poate transforma, în timp, în obezitate, poate pune viaţa în pericol, indiferent de vârstă sau de sex.

Indicele de masă corporală (IMC) este cea mai utilizată metodă pentru a identifica supraponderalitatea şi obezitatea la adulţi, astfel:

• supraponderalitate – când IMC ≥ 25
• obezitate – când IMC ≥ 30

Alţi indicatori folosiţi pentru stabilirea obezităţii sunt: grosimea pliului cutanat (la nivel subscapsular, al tricepsului şi bicepsului), circumferinţa taliei (indicele normal este de sub 80 de centimetri la femei şi sub 94 de centimetri la bărbaţi), raportul dintre circumferinţa taliei şi circumferinţa şoldului, ş.a. Toţi aceşti parametri relevă clasele de risc clinic, prin ajustarea valorilor IMC. Excepţiile sunt reprezentate de femeile gravide, atleţi, culturişti sau persoanele în vârstă.

Cu cât indicele de masă corporală este mai crescut, cu atât este mai mare riscul de a dezvolta diferite boli, cum sunt:

• Bolile cardiovasculare (în special bolile de inimă şi accidentele vasculare);
• Diabetul;
• Bolile musculo-scheletice (în special osteoartrita – o boală degenerativă a articulaţiilor);
• Anumite tipuri de cancer (endometrial, mamar, de colon, rinichi, ficat);
• Hipertensiunea arterială;
• Hipercolesterolemia cu LDl crescut, HLD scăzut sau niveluri ridicate de trigliceride;
• Diabetul zaharat de tip II;
• Steatoza hepatică;
• Afecţiunile vezicii biliare;
• Afecţiunile osoase şi articulare;
• Apneea de somn şi problemele respiratorii;
• Afecţiunile psihice (depresia clinică, anxietatea sau alte tulburări mintale);
• Afecţiunile ginecologice, precum infertilitatea, menstruaţiile neregulate);
• Disfuncţiile erectile;
• Calitatea scăzută a vieţii.

Grăsimea corporală

Pentru a înţelege mai bine conceptele de obezitate şi supraponderalitate este important de menţionat şi explicat patru termeni de bază utilizaţi de medici şi profesionişti în domeniu. Procentul de grăsime din organism este strict legat de cantitatea de grăsime corporală în raport cu greutatea corporală totală, exprimată în procente. În funcţie de distribuţia grăsimii din corp, aceasta poate fi clasificată în grăsime viscerală şi grăsime subcutanată.

Grăsimea viscerală se găseşte, de obicei, în organele interne, fapt ce poate duce la apariţia unor boli, precum hiperlipidemia şi diabetul, blocând abilitatea insulinei de a mai transfera energie din sistemul circulator şi de a o folosi în interiorul celulelor. În acest sens, este foarte important să se reducă nivelul de grăsime viscerală, pe cât posibil, şi să se ajungă la unul optim, care nu pune sănătatea în pericol.

Grăsimea subcutanată este localizată sub piele şi se acumulează îndeosebi în jurul stomacului, braţelor, şoldurilor şi coapselor, provocând o distorsiune a proporţiilor corpului. În timp, măreşte presiune asupra inimii şi cauzează diverse complicaţii, motiv pentru care ar trebui îndepărtată.

Ţesutul muscular scheletic este ataşat de oase şi ajută la punerea în mişcare a corpului. Cu cât procentul de ţesut muscular scheletic este mai mare, cu atât organismul poate consuma energie mai uşor, ceea ce face ca probabilitatea de a o transforma în grăsime să fie mai mică, dobândind astfel un organism energic şi sănătos.

Metabolismul bazal reprezintă numărul de calorii pe care trebuie să îl consume fiecare individ pentru a-i furniza corpului cantitatea de energie de care are nevoie şi, în consecinţă, pentru ca organismul să-şi susţină funcţiile vitale de zi cu zi.

Semnele şi simptomele asociate obezităţii sunt:

• Starea de letargie;
• Dificultăţile în respiraţie;
• Stratul adipos flasc;
• Apariţia timpurie a pubertăţii (la adolescenţi);
• Creşterea în volum a grăsimii abdominale;
• Durerile osteoarticulare (spate, articulaţii mari);
• Rezistenţa scăzută la efort;

Factorii de risc pentru apariţia obezităţii sunt: stilul de viaţă familial (din cauza genelor, dar şi a tendinţei de a împărtăşi obiceiuri alimentare nesănătoase), inactivitatea fizică, dieta dezechilibrată, genetică, unele condiţii medicale (sindromul Prader-Willi, sindromul Cushing), medicaţia (unele medicamente pot duce la creşterea excesivă în greutate, dacă nu sunt asociate cu alimentaţia moderată şi activitatea fizică regulată), înaintarea în vârstă, lipsa de somn sau excesul lui, sarcina, precum şi factorii socio-economici.

Prevenirea obezităţii

Dincolo de culpabilizare şi sentimentul de ruşine resimţit adesea de către persoanele obeze, este foarte important să nu mai fie privită altfel decât ceea ce este: o boală ce are nevoie de tratament. Excesul de ţesut adipos este un „bagaj” suplimentar pe care individul în cauză îl cară cu el în fiecare zi şi noapte, provocând modificări puternice la nivelul inimii, plămânilor, cât şi în întregul organism.

În final, acestea conduc la instalarea hipertensiunii arteriale, a fenomenelor de insuficienţă cardiacă, a tulburărilor respiratorii, a diabetului zaharat, a steatozei hepatice non-alcoolice, la creşterea riscului de infarct miocardic, dar şi de cancer, de tulburări de fertilitate la femei şi de potenţă sexuală la bărbaţi. Astfel, stilul de viaţă echilibrat, dieta sănătoasă, exerciţiile fizice regulate şi, per ansamblu, o viaţă activă reprezintă cheia unui corp sănătos şi puternic.

În acest sens, sunt deosebit de importante verificarea periodică a greutăţii corporale, cel puţin o dată pe săptămână, precum şi cunoaşterea şi evitarea capcanelor alimentare, prin: identificarea situaţiilor care determină consumul de calorii fără control, cu dezvoltarea unor strategii de autocontrol; completarea unui jurnal alimentar, prin intermediul căruia să se ţină cont de numărul de calorii consumate şi de alimentele asociate principalelor mese; promovarea alăptării la sân, întrucât studiile epidemiologice indică scăderea riscului de obezitate la copiii alăptaţi la sân.

Dincolo de informațiile vehiculate astăzi în mass media sau online, dobândirea unui greutăţi optime şi adoptarea unui stil de viaţă cumpătat sunt vitale pentru menţinerea sănătăţii organismului şi nu pentru tendinţa de a arăta spectaculos şi a ne face remarcaţi în faţa celorlalţi. Da, este important să ne simţim bine în propria piele şi să transmitem acest lucru şi mai departe, dar nu trebuie să facem din asta o obsesie – aceea de a arăta ca vedetele din tabloide sau de a apela la diverse proceduri chirurgicale. Cantitatea de grăsime trebuie să fie direct proporţională cu vârsta, înălţimea şi sexul fiecăruia, fără a se face abuz nici în direcţia supraponderalităţii sau a obezităţii, dar nici în cea a anorexiei.

Echilibrul şi calea de mijloc reprezintă cheia unui vieţi împlinite din toate punctele de vedere, motiv pentru care trebuie adoptate pe cât posibil, în tot ceea ce facem.